Copilărie..

E tot ce a rămas în urmă. E balonaşul fericirii care îmi provoacă şiroaie de lacrimi când îl privesc.Sunt anii aceia în care nu conta nimic. A fost şi încă mai este una dintre cele mai preţuite comori pe care nimeni nu mi-o poate lua din sufletul meu în care înfloreşte din ce în ce mai mult. Am un suflet de copil şi mă simt norocoasă pentru că viaţa o să îmi ofere multe lucruri pe care o să le valorific la maxim. Copilăria este inocenţă. În sufletul unui copil este atât de multă speranţă şi dragoste încât rănindu-l i-ai omorî surâsul. Copilăria este cea mai puternică armă împotriva răutăţilor adânc înrădăcinate în inimile oamenilor.  Amintirile copilărie nu le voi uita niciodată..le voi păstra în suflet cu drag .Copilăria este unul dintre puţinele motive care-mi aduc alinare ..nu voi uita verile petrecute la bunici..peripeţiile,nebuniile pe care le făceam .Nu voi uita zâmbetul inocent,chipul şi vocea plină de blândeţe,îmbrăţişările bunicilor ,bucuria de a dansa în ploaie fără nicio grijă..jocurile copilăriei ,căţăratul în copaci şi iubirea pe care am purtat-o şi o voi purta mereu animalelor.  Copilăria mi-e atât de aproape..un pas ce l-am făcut chiar ieri,o vorbă ce am rostit-o adineauri,o imagine din mine vie,o câmpie de ani înfloriţi,cu rădăcini ce seva şi-o trag din glie.Obiectele din casa copilăriei se prefac cu timpul pentru mine în icoane..

“Cu fiecare lacrimă, mă îndepărtez de tine, Copilărie!”