O căprioară urmărită de vânători se ascunse într-o vie.
Cu inima cât un purice, îi aștepta să se depărteze și apoi, liniștindu-se, începu să mănânce frunze de pe butucii viței. Unul dintre vânători văzu crengile mișcându-se și descoperi ascunzătoarea căprioarei.
Duse arma la ochi și o împușca, în timp ce se prăbușea, căprioara își spuse: „Merit asta, nu trebuia să fac rău viei care mă salvase!”
Morala acestei fabule:
Fii recunoscător celui care te-a ajutat la nevoie.
"Dragostea constă în dorinţa de a da ceea ce este al tău altuia şi de a simţi fericirea acestuia ca şi cum ar fi a ta."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 postări foarte populare
-
“Copilăria. Singurul paradis pierdut.” Valeriu Butulescu “Copilăria este locul unde Dumnezeu poate fi substituit c-un simplu surâs.” ...
-
O căprioară urmărită de vânători se ascunse într-o vie. Cu inima cât un purice, îi aștepta să se depărteze și apoi, liniștindu-se, înc...
-
O vulpe căzu într-o groapă. În cădere, se agăță de un măceș plin cu spini, zgâriindu-și rău labele. Supărată, îi spuse măceșului: - Ți-...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu